Since August 25. 2003


mai 2006  < iunie 2006 > iulie 2006

28 iunie 2006 Seminar în Bali
26 iunie 2006 Seminar în Jakarta

23 iunie 2006 Seminar în Akita

21 iunie 2006 Domnul Ryohei Kamiwatari a vizitat IHM

20 iunie 2006 Seminar la Astrea Hall, petrecere de inaugurare

18 iunie 2006 A patra Şcoală pentru Instructori Hado la New Jersey!

11 iunie 2006 A apărut Vindecarea apei (în japoneză)!

9 iunie 2006 Prima conferinţă pe internet

8 iunie 2006 Făcând Terapie Cosmo

6 iunie 2006 Mi s-a născut al doilea nepot!!

3 iunie 2006 În Amsterdam, la fiica mea

2 iunie 2006 Vicenzia

1 iunie 2006 O ceremonie lângă apă, în Veneţia



* 28-29 iunie 2006 Seminar în Bali

Acest seminar a avut loc datorită lui Dee pe care am întâlnit-o la Kho Samui în Thailanda la sfârşitul anului trecut. În apropierea intrării în hotel, înspre mare, au fost plasate câteva afişe mari.

Afişul de la intrarea de la locul întâlnirii.

La locul întâlnirii l-am găsit pe Kousei Koyoma (scriitorul Dragon Ball Z-ului), un prieten de-al meu. El este liderul Mahikari în Bali şi a fost deja în această ţară de 22 de ori.

Afişul cu iubire şi recunoştinţă la locul întâlnirii.

Plaja din grădina hotelului.

Oamenii au început să se adune la locul întâlnirii.

Discursul meu a început sub palmieri.

Oamenii au ascultat foarte atenţi.

După seminar am mers la un restaurant japonez bun care este proprietatea unei persoane care a ajutat la organizarea acestui seminar.

Cu familia de la restaurantul Kaizan.

Pamela a fost organizatoarea acestui eveniment. Ea este 1/8 japoneză.

Lângă mine este Dee, cea care a făcut posibil acest seminar din Bali. M-am simţit
foarte bine la Bali. Vă mulţumesc foarte mult.



* 26 iunie 2006  Seminar în Jakarta

Am plecat ieri din Japonia ca să încep un alt turneu de seminarii în lume, de data
asta pentru două luni.
Acestea sunt locurile pe care le voi vizita:
Jakarta/Bali (Indonezia)
Singapore
Kuala Lumpur (Malaezia)
Wellington (Noua Zeelandă)
Perth, Melbourne, Sydney, Brisbane, Gold Coast (Australia)
Innsbruck (Germania)
Lichtenstein
Lacul din Galilea (Israel)
Amsterdam (Olanda)
Mexico City/Cancun (Mexic)
Jacksonhall (SUA)

Azi este prima zi, mi-am ţinut primul seminar la Jakarta

Au fost multe transmisii media.

Indonezia este o ţară islamică, dar însuşi domnul Abdulah, una dintre
personalităţile de frunte ale ţării, a venit să mă vadă el.

La acest simpozion care a fost ţinut în unul din hotelurile cele mai renumite
din Jakarta, a venit şi ministrul justiţiei ca să vorbească.

Împreună cu echipa de la compania locală a apei, care a organizat acest seminar.



* 23 iunie 2006  Seminar în Akita

ste doar o singură regiune din Japonia unde nu am ţinut nici un seminar până acum.

Aceasta este regiunea Akita. Deşi am pornit în Akita pentru un seminar, dar acesta a fost amânat din cauza unui uragan.

Dar în final l-am realizat. Am mers în Iwate ieri pentru a ţine un seminar pentru un grup de Sotoshu. Iwate se află aproape de Akita, deci am decis să merg şi în Akita.

Aceasta a fost mai degrabă o întrevedere scurtă, deci nu au venit mulţi oameni la seminar. Dar am avut un moment foarte impresionant; am primit un email de la o profesoară cu numele Miyuki Kawaguchi din Yamagata:

Vă rog să mă scuzaţi pentru că vă trimit acest e-mail neaşteptat. Vroiam doar să vă informez în legătură cu o experienţă de-a mea. Sunt o mare admiratoare a cărţilor dumneavoastră. Sunt profesoară în regiunea Yamagata. Am realizat experimentul cu orezul cu elevii mei în toamna anului 2002.

Am rostit “Mulţumesc”, “Prostule” şi nimic pentru cele trei borcane de orez în parte. Rezultatul a fost acelaşi care apare în cărţile dumneavoastră. După experiment, am pus borcanele într-o cutie pe care am lăsat-o undeva la mine acasă. Au trecut trei ani, am deschis cutia şi ceea ce am văzut m-a surprins foarte tare. Cele trei borcane au fost ţinute în aceleaşi condiţii, dar între ele era o diferenţă mare: erau grăunţe maro în borcanul cu Mulţumesc. În borcanul cu Prostule erau grăunţe mai închise la culoare dar mai puţine. Şi nu erau grăunţe de loc în borcanul ignorat, s-au transformat în lichid. Le-am arătat elevilor mei. Când au mirosit borcanele au
constatat că cel ignorat avea mirosul cel mai neplăcut. Puteam să le arunc, dar o profesoară colegă mi-a zis că ar trebui să le păstrez că ele ar putea fi un bun material didactic. Apoi a trecut încă un an şi am avut o lecţie deschisă pe tema puterii cuvintelor.

Am folosit fotografii cu cristale de apă şi cele trei borcane. Elevii păreau să fie impresionaţi şi au concluzionat că ar trebui să aibă grijă la cuvintele pe care le folosesc. În clasă am încercat să deschid capacul pentru ca ei să le miroase, dar în zadar. Am dorit doar să vă informez în legătură cu experimentul meu, aşa că am încercat să vă trimit un e-mail. Vă mulţumesc.
Miyuki Kawaguchi

Ea a ataşat cele trei poze de mai jos. Experimentul a început în 2002, cu patru ani în urmă.


Borcanul cu Mulţumesc


Borcanul cu Prostule


Borcanul ignorat

După ce mi-a trimis e-mailul, ea a găsit informaţia despre seminarul meu în Akita pe pagina de web şi a venit la mine la seminarul din Akita.

Aflând înainte că ea va veni la seminar, am pregătit pozele cu experimentul ei cu orezul pentru a le arăta oamenilor. În ziua seminarului doamna Kawaguchi s-a prezentat cu cele trei borcane în cabina din spatele scenei.

Borcanele au trecut prin acest experiment timp de patru ani. Orezul din borcanul cu Mulţumesc abia îşi menţine grăunţele, dar cel ignorat total a luat o formă lichidă.

M-a întrebat: “Vreţi să le mirosiţi?” Am răspuns fără ezitare “Da, sigur.” Mai întâi am mirosit cel ignorat, era împuţit. În schimb borcanul cu Mulţumesc mirosea dulce. Am fost impresionat. Am confirmat puterea cuvintelor încă o dată.

Apoi am întrebat-o cum a ţinut borcanele. Ea mi-a răspuns că ele erau în aceeaşi cutie.
Am fost iar impresionat, pentru că asta arată că diferenţa este cauzată de cuvintele care au continuat să aibă efect după ani de zile.

Am primit un aviz proaspăt în legătură cu marea putere a apei. Îi mulţumesc foarte mult doamnei Kawaguchi.


Miyuki Kawaguchi şi borcanele



Azi domnul Ryohei Kamiwatari a vizitat biroul nostru pentru a strânge material pentru un articol. El a scris multe cărţi despre dezvoltarea de sine. Au trecut doi ani de când l-am întâlnit în Ikaho, unde am fost invitaţi amândoi de către un grup de la prefectura Gunma pentru a ţine un discurs.


Domnul Kamiwatari cu mine

Îmi amintesc că nu m-am putut abţine să nu plâng când l-am auzit vorbind…

Ne-am bucurat împreună, povestind două ore. Conversaţia noastră va fi într-o revistă în curând.
Mi-a dat scrisoarea de mai jos. Are un scris excelent. Sunt obisnuit cu societatea computerizată şi am fost şocat de scrisoarea lui.



Cât timp am fost plecat în străinătate, preşedintele IHM, domnul Hazaka a reformat biroul principal din Tokyo şi a construit o sală de seminarii, Astrea Hall. De mult îmi doresc să avem una a noastră. Azi a avut loc pertecerea de inaugurare, a care am invitat mulţi oaspeţi.

Astrea este zeiţa justiţiei, ea a fost ultima zeiţă care a rămas pe pământ pentru a salva umanitatea, portivit mitologiei greceşti. A fost ideea domnului Hazaka de a denumi sala Astrea. În această dimineaţă am aflat lucruri interesante despre Astrea.

În Epoca de Aur, umanitatea îşi trăia viaţa fără griji. În acele zile zeii şi oamenii trăiau împreună.
Astrea, zeiţa justiţiei ţinea o balanţă, pentru a face distincţia între bine şi rău. Dar de fiecare dată aceasta înclina către bine.
Dar umanitatea a desfăcut cutia Pandorei, ei au devenit raufăcători şi pământul s-a umplut de conflicte. Pe neaşteptate Astrea s-a hotărât să pornească prin lume cu balanţa în mână. Ceilalţi zei au părăsit pământul pentru paradis.
Astrea era răbdătoare şi a zis în sinea ei: “Nu pot părăsi oamenii. Voi face tot posibilul pentru a-i readuce la adevăr şi pentru a-i salva.” Dar balanţa nu atârna niciodată către bine, ci mereu către rău. Oamenii au continuat să se urască între ei şi într-un final au început chiar să se omoare între ei. Astrea a fost dezorientată şi s-a
ridicat în ceruri spunând: “Nu mă voi întoarce niciodată doar dacă adevărata pace se va instaura pe pământ.”

Va veni oare ziua în care Astrea se va întoarce pe pământ? Am fost foarte surprins când am auzit că Astrea folosea o balanţă pentru a discerne între bine şi rău, că şi eu le vorbesc oamenilor din toată lumea despre ce e bine şi ce este rău cu ajutorul unui instrument, aparatul de măsurare Hado, de peste 20 de ani. Apoi aş vrea să vorbesc despre HadoScan, pe care îl consider ca fiind cel mai avansat aparat de măsurare Hado, cu ocazia ceremoniei de deschidere a acestei săli de seminarii.


HadoScan


Un ecran de HadoScan

Consider, că aceasta este o sincronicitate remarcabilă. Apreciez planul domnului
Hazaka de a răspândi săli şi saloane de seminarii Astrea în întreaga ţară. Am să fac
tot posibilul pentru a realiza acest plan cu el.
Vă rog să vizitaţi Astrea şi să experimentaţi balanţa de tip secolul al 21-lea.
Este necesară o programare prealabilă.
Tel. 81-3-3863-0860
Fax: 81-3-3866-3763


Intrarea de la Astrea



Între 12 si 17 iunie a avut loc a patra Şcoală pentru Instructorii Hado în Allamuchy,
New Jersey, într-un local înconjurat de un cadru natural.

Era un lac mic chiar în spatele hotelului. E greu să crezi că toate acestea se află doar la aproximativ o oră jumătate de New York City.

Erau şi nişte familii de gâşte acolo.

Fântâna se reflectă frumos în apă. Este extraordinar că avem posibilitatea de a ţine şcoala într-o ambianţă atât de minunată.

Şcoala a început cu expunerea mea. Primul subiect a fost Viaţa mea şi Hado. Viaţa mea seamănă mult cu Hado, cu multe urcuşuri şi coborâşuri. Am încercat să explic de ce exist, unde sunt, prin înţelegerea lucrurilor prin care am trecut.

Al doilea subiect era Ce este Hado? Am prezentat peste 500 de imagini şi mi-am folosit întreaga expresivitate corporală ca să explic ce este Hado. Toate aceste 500 de imagini sunt oferite studenţilor.

Prezentarea domnului Hazaka, Modelarea Vieţii, aduce mereu lacrimi în ochii studenţilor.

Expunerea Mentalitate japoneză, mentalitate Zen a reverendumului Matsumura mereu îţi limpezeşte inima. Se pare că există un interes crescând faţă de budism.

Acum avem un nou prezentator, Hans Schindler, din Austria. Subiectul expunerii sale a fost HadoScan. A fost un mare succes şi mulţi dintre studenţi au ales cursul lui opţional din ultima zi.

Aceasta este petrecerea noastră de seară care a avut loc într-un restaurant înconjurat de un cadru natural frumos. Timpul a trecut foarte repede, pe măsură ce noi ne-am apropiat unii de alţii ca nişte vechi prieteni.

Reverendul Matsumura ne-a oferit ceai japonez.

De data aceasta am avut 26 de instructori noi. Acum avem un total de 116. Vom avea un curs în Australia în iulie, în Mexic în august şi în Europa în noiembrie. Sper că vor fi cel puţin 200 până la sfâşitul anului.
La acestă şcoală de instructori am venit cu un plan pentru grup şi am primit sprijinul fiecăruia.

Planul de bază este următorul:
1. Să se formeze oficial Asociaţia Internaţională a Membrilor Hado
2. Care va fi coordonată de instructorii Hado
3. Vor exista membrii de comitet, aleşi din rândul instructorilor Hado
4. Vor exista grupuri selecţionate între instructorii membrii

Odată cu hotărârea detaliilor, sper să vi le pot împărtăşi aici, în jurnal din nou.



Urmând ultima carte, Miracolul apei care te va schimba, şi care a fost publicată în septembrie anul trecut, a apărut noua mea carte, Vindecarea apei.

Această carte a fost publicată de către aceeaşi editură (Seishun Shuppan publishing) şi este puţin diferită de cărţile mele anterioare. Am ales 50 de cuvinte şi cristalele lor, reprezentând cele 50 de semne ale alfabetului japonez. Şi am scris şi ceea ce simt în legărută cu aceste cuvinte în parte.

De exemplu, “a” devine “ai kansha” (iubire şi mulţumire), “i” devine “ikigai” (sensul vieţii) şi aşa mai departe, sfârşindu-se cu “wa” care înseamnă pace.

Bineînţeles, este bine să citeşti cartea de la cap la coadă dar poţi doar să deschizi la o anumită pagină, aleator, când ai timp şi să asimilezi fotografia şi cuvântul cu care te-ai intâlnit. Ia acest cuvânt drep cuvântul care te va ajuta în acel moment. Deci îl poţi folosi şi ca pe un pachet de cărţi de oracol.

Editura a vizat mai ales femeile ca fiind cititoarele acestei cărţi, dar prima scrisoare pe care am pimit-o în legătură cu cartea a fost scrisă de un bărbat.

Dr. Emoto,
Bună, tocmai m-am retras de la compania mea anterioară în februarie şi mă reîncarc pentru o nouă slujbă. Totuşi, cred că refacerea nu funcţionează aşa de bine, deci imi ia cu puţin mai mult timp faţă de cât am planificat pentru a face un nou pas chiar acum.

Ei bine, motivul pentru care vă scriu este că doresc să vă împărtăşesc modul meu de a folosi cartea dumneavoastră nouă, Vindecarea apei.

Trec peste toate fotografiile cristalelor în fiecare zi. Apoi mă întorc şi mă uit la o singură poză care îmi vorbeşte în acea zi. De când privesc aceste fotografii în fiecare zi, fiindcă sentimentele mele se schimbă mereu, poza aleasă se schimbă şi ea mereu. Şi durata timpului pe care o aleg să privesc o poză specifică se schimbă şi
ea.

Acestea sunt momentele în care realizez că noi mereu ne schimbăm, la fel ca şi apa care mereu este în schimbare. Simt de asemenea că aceste fotografii mă ajută să mă schimb în interiorul meu. Cred că aceasta este o altă metodă bună pentru a folosi acestă carte.

Apropo, un prieten de-al meu nu se simte bine aşa că i-am trimis cartea dumneavoastră cu speranţa, că privind toate acele cristale frumoase se va simţi bine în curând.

În final, aş vrea să îmi exprim respectul şi aprecierea mea faţă de munca dumneavoastră.
Mulţumesc.
6 iunie 2006.

Aşa cum am explicat în jurnalul de ieri, una din preocupările veţii mele este cercetarea kotodamei (spiritul cuvintelor). Am scris această carte cu speranţa că simţirea şi interpretarea diferitelor cuvinte va ajuta uşurarea stresului şi îngrijorărilor zilnice ale cititorilor.



Am deschis o sală de seminarii cu un ecran mare de proiecţie. Deschiderea oficială a sălii va fi pe 20 iunie.

Pentru început, am făcut un test iniţiind o conferinţă internaţională pe internet. Persoana pe care o vedeţi în dreapta este Dr. Escudero din Valencia, Spania. Cel din stânga este Hans Schindler, cel care a dezvoltat HadoScan-ul, el se află acum în New Yersey, SUA. (unde trei din echipele noastre şi va rămâne acolo pentru a preda la şcoala noastră pentru instructorii Hado.) Femeia din faţă este doamna Hayashi una din angajatele noastre, care vorbeşte limba spaniolă.


Doamna Hayashi traducând

Din partea noastră, l-am invitat pe Dr. Ishikawa care a fost profesor la ICU. Au fost prezenţi şi preşedintele IHM, domnul Hazaka, domnul Otake şi bineînţeles eu.


Dr. Ishikawa, interesat de proces.

Fiind la prima încercare şi neavând încă experienţă, am făcut nişte greşeli tehnice, dar am avut, până la urmă, aproximativ o oră de conferinţă. Dr. Escudero din Spania a fost şi el foarte fericit.


Personalul nostru lucrând din greu pentru o cât mai bună funcţionare a aparatelor.

Aş vrea să-l prezint puţin pe Dr. Escudero.
În septembrie anul trecut, în drum spre o conferinţă pe tema apei, un prieten mi-a
recomandat un medic din Valencia.
Când l-am întâlnit, am fost plăcut surprins. Deşi are peste 70 de ani, el este un
maestru în pictură, sculptură, muzică şi poezie. Şi de asemenea realizează operaţii
fără să folosească anestezia. Această metodă se bazează lăsarea pacientului să
asculte CD-ul lui cu muzică, sau să citească cu voce tare. Prin atribuirea unor vibraţii
cu un anumit sens, el înlătură frica de durere dinaintea operaţiei.

Dr. Escudero a fost interesat de fotografierea cristalelor de apă şi vroia să mă întâlnească de o vreme. Din nefericire, chiar dacă practica lui este excelentă, lumea medicală modernă nu a arătat nici un interes.

Deci l-am invitat să vorbescă la asociaţia medicală Hado în Japonia dar ne-a spus că s-a hotărât să nu călătorească pe o distanţă atât de mare, fiind prea bătrân. Totuşi, ne-a spus că poate folosi oricând internetul şi poate participa la conferinţe şi seminarii oriunde şi oricând şi că el foloseşte mereu această modalitate. Ne-a rugat să facem şi noi la fel, astfel încât el să aibă un contact mai apropiat cu oamenii din Japonia.

I-am promis că vom face asta şi am vorbit despre asta cu preşedintele nostru. Când m-am întors în birou după două luni de turneu de seminarii, aparatura era deja acolo, ca o plăcută surpriză. Sunt norocos că am o astfel de persoană care imi poartă de grijă.

Dr. Escudero este persoana care foloseşte kotodama pentru a opera fără anestezie. Pe de altă parte Hans din New Jersey a dezvoltat kotodama scanner. A fost o prezenţă excelentă de personalităţii care au participat la prima conferinţă pe internet. Cred că vor urma multe lucruri minunate.



* 8 iunie 2006.  Făcând Terapie Cosmo

Ieri m-am întors în Japonia. Astăzi m-am întâlnit cu doamna Chie Mizutani, in biroul ei. Ea se pricepe foarte bine să perceapă reîncarnările precedente. Cu mai mulţi ani în urmă am primit percepţiile ei despre mine şi acestea mi-au alimentat gândurile.

După aceea mi-am înţeles viaţa în totalitate. Datorită ei trăiesc în mai puţină nesiguranţă în ceea ce mă priveşte. Pentru detalii în legătură cu încarnarea mea precedentă, vă rog vizitaţi site-ul de mai jos şi citiţi mesajul meu de Crăciun:
http://www.thank-water.net/english/index.htm

De data asta, am primit terapie Cosmo, în loc de citirea încarnărilor anterioare. Această terapie Cosmo a fost fondată de către Dr. Gumbel, care este neamţ şi are acceaşi vârstă ca şi mine.

La început te pune să alegi o culoare din 13 culori, după intuiţie. Am ales roz. Apoi ea a selectat un ulei aromatic şi un ulei de băut în conformitate cu culoarea aleasă.
Le-am încercat şi m-am simţit relaxat.

Următorul lucru este să te ambaleze într-o haină care are culoarea pe care ai ales-o.
Apoi eşti expus la lumină colorată şi un anumit sunet, ţinând în mână o piatră preţioasă, fiind culcat cu ochii închişi.

În acest mod cele cinci simţuri sunt trezite şi al şaselea simţ va fi descoperit. Văd indigo, purpuriu, portocaliu şi alb care dansează în contrastul negru al ochilor mei închişi.
Mi-am recăpătat din plin energia şi mi-am învins oboseala în ciuda călătoriei lungi. Îţi recomand şi ţie această terapie.



Este ora 2:55 pm în data de 6 iunie 2006 în holul aeroportului Lufthansa din Amsterdam.

Exact cu o oră mai devreme, fiica mea, Yoko a născut un băiat sănătos. Şi întâmplător, am putut fi prezent la momentul în care s-a născut băiatul şi i-am auzit plânsetul. Avea păr pe cap şi arăta foarte sănătos.
Spun că este o coincidenţă, din următoarelor motive :
Fiica mea a plecat la spital dimineaţa devreme, împreună cu soţia mea, pentru a naşte. Avionul meu pleca la ora 4 după-amiaza , astfel că am chemat un taxi la ora 1:20 pentru a merge la spital. Am ajuns la spital la ora 1:35 şi am găsit-o pe soţia mea aşteptându-mă la intrare. “Au început contracţiile, dar probabil copilul nu se va naşte imediat. Să mergem s-o vedem, oricum. ”Totuşi, am aşteptat lângă sala de operaţii. Nu am vrut să o distrag pe fiica mea. Am oprit o asistentă şi i-am explicat că sunt un cercetător al apei şi că aş vrea o mostră din lichidul amniotic. Mi-a spus că va vorbi cu asistenta de serviciu. (totuşi a uitat …aş fi vrut să realizez o fotografie a
cristalului lichidului amniotic.)

În curând, soţia mea a ieşit spunând, “ar trebui să pleci acum, te aşteaptă taxi-ul, nu-i aşa? Îi voi spune lui Yoko că ai fost aici.” “ok, atunci cred că voi pleca.” Deci, până la urmă tot nu voi putea fi alături de copii sau nepoţii mei, din nou... mă gândeam, în timp ce ieşeam pe uşă. Apoi mi-am dat seama că aveam cheia de la casa
lui Yoko în buzunar. “oops, ar trebui să o înapoiez” m-am gândit şi m-am întors la sala de operaţii.
“Puteţi să-i daţi această cheie soţiei mele?” Am văzut aceeaşi asistentă şi i-am dat cheia. Când era să intru în lift, uşa sălii de operaţie s-a deschis din nou iar asistenta a ieşit, spunând “aşteptaţi, s-a născut copilul!!”
“Poftim? Serios?” M-am gândit în timp ce intram în salon. Acolo, am auzit un plâns puternic de bebeluş. O altă asistentă m-a condus spre partea cealaltă a sălii, iar acolo, am văzut un bebeluş mare cu părul negru care plângea tare.

Soţia mea era cu lacrimi în ochi. Şi au am simţit ceva în colţul ochilor în timp ce asistam la această scenă.
Mă bucuram de acel moment, când fiica mea mi-a rupt şirul gândurilor cu o voce puternică, “tată, ar trebui să pleci acum, călătorie plăcută, mulţumesc.”
“Bine! Plec, ai grijă de tine.” Am spus şi am plecat fără zăbavă. (în realitate, nu puteam găsi un loc confortabil în sala aceea de operaţii.) Oh, şi iată mesajul de la consiliul de administraţie al companiei mele. Voi scrie
restul când voi ajunge acasă.
Iată-mă întors cu bine în Japonia. Este ora 4:50 seara în data de 7 iunie. Am primit un e-mail de la soţia mea în care îmi spunea că băiatul s-a născut la ora 1:50 ora Olandei. Deci, cu numai 20 de ore înainte. Are o greutate bună 3770 grame.

În avion, am sărbătorit singur cu o sticlă de of shoju şi apă fierbinte. I-am împărtăşit vestea cea bună însoţitoarei de zbor care mi-a adus cel de-al doilea pahar. Apoi, la finalul călătoriei, mi-a adus un mesaj de la echipa de zbor. Care spunea:

Dragă domnule Emoto,
Felicitări cu ocazia naşterii nepotului dumneavoastă.
Bănuim că aţi fi vrut să rămâneţi cu el puţin mai mult. Vă dorim
dumneavoastră şi familiei toate cele bune.
6 iunie 2006 echipa NH210
era trecut şi numele căpitanului.


Se pare că numele băiatului va fi Sora (care înseamnă: cer). Pentru că numele tatălui său înseamnă munte, al mamei sale mare, iar al fratelui său, pământ.

Va fi el oare pilot de avion când va creşte mare? Nu, probabil astronaut.

Apropo, echipaj al ANA, vă mulţumesc pentru gestul plin de bunăvoinţă. Voi păstra
acest mesaj cu grijă pentru a-l putea arăta băiatului când va creşte mai mare.



* 3 iunie 2006  În Amsterdam, la fiica mea

După 50 de zile de seminarii, începând cu 12 aprilie în SUA, Canada, Bahamas, Austria, Germania şi Italia, în final m-am întors acasă, în Europa, la casa fiicei mele în Amsterdam. Acolo, mă aşteptau soţia mea, care venise mai repede pentru a-i fi de ajutor fiicei mele însărcinate şi nepotul meu Riku.

Oh, nu-l pot uita pe stăpânul casei, motanul Niko. Împreună cu motanul şi cu nepotul meu, mă bucur că oboseala turneului de seminarii a dispărut imediat.

Aceasta este o fotografie memorabilă pentru bunici, pentru că este prima fotografie pe care ne-a făcut-o Riku.

Vedeţi, a crescut atât de mult. Nu-i aşa că arată inteligent?

Familia de lebede care locuieşte în râul din apropiere. Cred că ei au născut puii puţin mai devreme decât fiica mea. Data naşterii este 6 iunie, ziua în care am programată întoarcerea acasă. Oare voi putea vedea copilul înainte să plec?



* 2 iunie 2006  Vicenzia

După o scurtă dar foarte plăcută şedere în Italia, Gianluigi mi-a adus un ziar local. Aici era publicată o ştire despre seminarul pe care l-am avut pe 31 mai, şi o fotografie.
Nu înţeleg italiana dar câteva cuvinte mi-au sărit în ochi. Acestea au fost: ACQUA GURU EMOTO.

L-am întrebat pe Gianluigi: “asta înseamnă: Emoto, guru al apei?” şi el mi-a zis da. Nu îmi place cuvântul guru. Şi nu prea am încredere nici în oamenii care sunt numiţi guru. Oamenii au tendinţa de a crea un caracter de tip guru, erou ori mesia. Totuşi nu cred că aceasta este o tendinţă bună. Asta pentru că o singură persoană nu poate face nimic singură. Când oamenii se bazează pe o singură persoană ei au tendinţa să renunţe la propriile lor responsabilităţi. Nu-i aşa că istoria noastră repetă greşelile făcute din cauza asta? Nu ar trebui să le lăsăm pe toate în grija unei singure persoane, dar ar trebui să fim cu toţii responsabili pentru pacea şi bunăstarea lumii.
Deci sunt şi eu ca toţi ceilalţi, sper că nu devin un guru pentru nimeni.



Astăzi este o zi memorabilă pentru mine. Este ziua tatălui meu, aniversarea căsătoriei părinţilor mei şi ziua în care a fost publicată prima ediţie a cărţii Mesajul Apei.

Pentru această zi specială, Matheo împreună cu prietenul său, au planificat o ceremonie pentru apă în faţa bisericii Santa Maria della Salute din Veneţia. Este un loc excellent pentru acest scop.

Vremea nu fusese prea bună până ieri, dar astăzi a ieşit soarele, astfel că s-au adunat vreo 100 de oameni.

În timp ce stăteam în cerc,
priviţi cerul:
Începe să prindă contur o
formă.
Norul a luat forma literei
V, un semn al victoriei, şi
semnificaţial numelui
meu, Masaru.

Mai târziu, am luat prânzul împreună. Bărbatul din dreapta, al doilea din capăt, este Gianluigi, care îmi este prieten de când am început să vin în Italia.

După ceremonie, am avut o sesiune de acordat autografe la o librărie din apropiere. Erau trei cărţi noi în italiană. Femeia de lângă mine este Elena; ea este cea care a organizat acest eveniment în Veneţia.

Am ţinut un mic seminar în sala de seminarii a librăriei. Au fost mulţi oameni care nu au putut intra la seminarul de ieri.

Acesta este Matheo de la Aqua Lissa. Am hotărât împreună ca ceremonia din data de 25 iulie să aibă loc în Veneţia.

Apropo, fiica mea este însărcinată cu cel de-al doilea fiu. (data naşterii este preconizată pe 6 iunie) Eu am sperat să nască azi, pentru că ziua de azi are multe semnificaţii speciale pentru mine. Totuşi, speranţa mea nu s-a împlinit. Poate pentru că am fost împreună cu Matheo în ultimele 3 zile. Dacă scriu Matheo în japoneză, iese ceva de genul “aşteaptă naşterea”!

Ei bine, vă mulţumsc tutror celor din Italia care ma-ţi primit. Aş vrea să vă arăt şi dvs. cristalul apei companiei Aqua Lissa. Seamănă foarte foarte mult cu cristalul Iubire şi recunoştinţă.


++prima pagină++

începutul paginii


::::::::::Copyright(c)2003 Masaru Emoto All Rights Reserved::::::::::