Since August 25. 2003


::::::::::::::: Jurnal (Românesc) :::::::::::::::

29 Septembrie 2006 Cea dea 80-a aniversare a d-nei Louise Hay.
27 Septembrie 2006 Johannesburg – Frankfurt – Los Angeles.

25 Septembrie 2006 Johannesburg.

24 Septembrie 2006 În Africa de Sud, 19 – 26 Septembrie.

23 Septembrie 2006 Vizitând Slovenia 15 – 18 Septembrie.

22 Septembrie 2006 La Viena.

21 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (set final).

20 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 8-a).

19 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 7-a).

18 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 6-a).

17 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 5-a).

16 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 4-a).

15 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 3-a).

14 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 2-a).

13 Septembrie 2006 De la o oră de seminar în Barcelona, Spania.

12 Septembrie 2006 Sunt cinci ani de atunci (part 2).

11 Septembrie 2006 Sunt cinci ani de atunci.

9 Septembrie 2006 A doua întâlnire pentru apă la Orense.

8 Septembrie 2006 Barcelona, un seminar la o librărie.

4 Septembrie , 2006 La drum într-o nouă călătorie

2-3 Septembrie , 2006 Şcoala de Aqua Instructori

1 Septembrie , 2006 Ziua Naţională de Prevenire a Dezastrelor



Deci, am ajuns în LA. Mă aflu aici pentru a participa la petrecerea celei de-a 80-a aniversări a fondatoarei editurii Hay House, Louise Hay. Am călătorit 20.000 de km în 24 de ore pentru a-i spune La Mulţi Ani.

În fotografia de mai jos sunt împreună cu Ron, un instructor Hado, care s-a oferit să vină cu mine la petrecere, ca translator. El are un autocolant cu un cristal pe bara de protecţie a maşinii sale. Pe el scrie “fericirea înseamnă … a trăi într-o stare constantă de iubire şi recunoştinţă”. Acesta se vinde destul de bine în SUA acum.

Petrecerea a avu tloc la the Four Seasons în San Diego; cam la două ore de mers cu maşina din LA. Louise era la intrare şi primea fiecare invitat în parte. I-am înmânat cadoul pe care-l aveam pentru ea.

Bineînţels, cadoul este fotografia unui cristal.
I-am arătat apei titlul cărţii sale.

Ca leader în lumea spirituală, ea poate simţi (vibraţia) Hado acestei fotografii.

Am avut ocazia să mă reîntâlnesc cu mulţi oameni. Acesta este Leon de la Hay
House Australia.

Preşedintele editurii Hay House, un bărbat modest, cu un Hado minunat.

Acesta este cel care a scris aprobarea pentru versiunea americană a cărţii
Comunicarea dintre Apă şi Muzică.

Împreună cu faimosul autor, Doreen Virtue.

Am putut, în sfârşit, să o întâlnesc şi pe Lee Carol.

L-am întâlnit pe Darren Weissman la ultima convenţie Hay House din Toronto.

Manfred, cel care mi-a prezentat iniţial cartea editurii Hay House, era şi el acolo.

Şi împreună cu Sonia Choquette, pe care am întâlnit-o, de asemenea, în Toronto.
Va veni în vizită în mai anul viitor şi sper că vom putea face ceva împreună, atunci.

Ziua s-a înveselit cu nişte muzică şi dans. A fost o noapte distractivă!

Toppage



Zborul de la Johannesburg la Frankfurt durează 11 ore. De la Frankfurt la Los Angeles mai sunt încă 11 ore şi jumătate. Cei tineri şi sănătoşi ar putea face cu uşurină un tranzit în Frankfurt şi apoi să meargă direct la LA, dar noi nu mai avem acea energie acum. Am rămas o noapte în Frankfurt şi am plecat spre LA în data de 28. Am zburat peste Atlantic şi peste Greenland.

Soţia mea a făcut o fotografie deasupra Greenland-ului din avion. Am putut vedea clar gheţarii, chiar şi de la acea altitudine.

Cu acest proces de încălzire globală a scoarţei pământului, mă întreb cât de repede se topesc aceşti gheţari. Mă întreb ce imagine voi obţine dacă voi face aceeaşi fotografie anul viitor.

Vă rog să vă delectaţi cu câteva imagini făcute dintre nori, în drumul nostru spre LA. Fotograful este, bineînţeles, soţia mea, Kazuko.

Deasupra munţilor the Rockies.

Acesta este Salt Lake (Lacul Sărat). Porţiunea albă este sare.

Toppage



* 25 Septembrie 2006 Johannesburg

Am plecat din Cape Town spre Johannesburg, în după-amiaza zilei de 23. Când am ajuns, ne-am dus direct la un hotel drăguţ care aparţine unuia dintre prietenii organizatorilor seminarului. Acolo, Hans, inventarotul HadoScan-ului, ne aştepta împreună cu fiul său.

Am luat cina împreună şi am vorbit despre ultimele progrese pe care le-am realizat.
Doar ce vorbisem, cu 9 zile în urmă, la biroul său din Viena, dar aveam deja multe idei noi de împărtăşit.

Johannesburg şi-a câştigat faima de a fi un oraş al aurului şi este acum capitala ţării, cu o populaţie de 4.000.000 de locuitori. (populaţia oraşului Cape Town era de vreo 3.000.000, astfel că era şi acela un oraş destul de mare. Totuşi, în Cape Town,sunt mai multe peisaje naturale frumoase.)

Bănuiesc că lipsa unui râu mai mare în Johannesburg are legătură şi cu lipsa elementelor naturale din jurul oraşului. Oricum, ne-am adunat la unul dintre cele câteva râuri ale oraşului pentru a realiza o ceremonie a apei. Pentru început, ne-am adunat cam 60 de oameni la una din fermele organice din apropiere.
Mi-am ţinut scurtul discurs, ca de obicei.

I gave my short speech as usual.

Oops, încă purtam pălăria.

Barbara ni s-a alăturat în acea zi, cu următoarea scrisoare plină de căldură.

În 1995 am descoperit o bubuliţă pe partea superioară a obrazului. Doi ani mai
tîrziu, s-a descoperit că era canceroasă. Operaţia, care a presupus şi o grefă de
piele, a fost reuşită.
După patru ani a reapărut. Atunci am luat decizia de a începe să folosesc puterea
vindecătoare a apei după cum este descris în cartea lui Masaru Emoto, “Adevărata
Putere a Apei”.
Ce este terapia cu apă? Este aceea de a vorbi cu apa ca şi cînd aceasta ar fi o
persoană.
Acum beau 8 pahare de apă pe zi (apa de izvor încărcată cu cuvintele Iubire,
Bucurie, Pace, Vindecare).Când o beau, spun: “îţi mulţumesc apă pentru vindecarea
mea”.
După o lună, am început să pot bea din cană, în timp ce înainte nu puteam să beau
decât cu paiul. În acest timp, doctorii mi-au prescris 60 de zile de radiaţii, apoi au
diminuat tratamentul la 20 de zile.
Astăzi, patru luni mai târziu, tumoarea a dispărut complet. Mă simt mult, mult mai
bine decât înainte, din toate punctele de vedere. Sunt fericită, sănătoasă şi în pace.
Vă mulţumesc.

El s-a mutat în această zonă acum 15 ani de zile pentru a răspândi ideea de EM.
Aceasta îmi aminteşte de o persoană pe care am întâlnit-o în Costa Rica care avea acelaşi scop. Întâlnesc tot mai mulţi bărbaţi japonezi aproape de pensionare care încep lucruri având scopuri mai înalte. Acesta este un progres minunat.

După aceea am avut un interviu TV la hotelul în care locuiam. Este vorba despre un program de o oră care va fi difuzat în Africa la ora 7 pm duminica viitoare. Persoana care a fost filmată înaintea mea, este fostul preşedinte Gorbachev. M-am străduit să dau tot ce am putut, în timpul interviului şi cred că a ieşit foarte bine. Mă întreb dacă asta va ajuta la răspândirea acestei noi cunoaşteri şi în Africa.

În grădina hotelului

Un spectacol la cină

Şi un altul

Vreau mai multă vopsea pe faţă!

Centrul oraşului Johannesburg

Johannesburg este oraşul minelor de aur. Oraşul are numai 120 de ani. Săpăturile după aur continuă şi în zilele noastre. Fotografia de mai jos înfăţişează vechiul teren de mine. Există multe locuri ca acesta prin oraş.

Acesta a fost un teren cu mine, cu vreo 20 de ani în urmă, iar acum este un parc tematic pentru a arăta oamenilor istoria şi modul de funcţionare al acestora.

Am făcut un tur prin fabrică.

Spectacol de dans şi cântec din partea minerilor.

După mica excursie, ne-am întors la hotel. Aceştia 3 (Hans, fiul său şi soţia mea) s-au îmbrăcat de oraş. Unde merg?

Ce e locul acesta? Scrie “aceasta este o zonă fără arme”. Numele clădirii este clădirea comunitară Goethe, o clădire a culturii Germane.

Oh, era o sală de seminarii. Este prima dată când am un seminar într-un loc care are un asemenea anunţ. Ah, dar aici este Africa de Sud.

Şi aici au venit mulţi oameni. La uşă mai erau câţiva care doreau să intre.

După toate aceste seminarii şi evenimente reuşite din Africa de Sud, am avut o întâlnire la cină în ultima seară.
Pentru că era o frumoasă lună plină în acea seară, am cântat “Koujyou no Tsuki” pentru a-mi arăta apreciarea pentru toată ospitalitatea cu care am fost primiţi. Cred că multe spirite au venit sub formă de lumină să cânte împreună cu mine.

Aceste trei femei minunate au fost cele care au organizat seminarul şi mi-au
acordat sprijinul pe toată perioada şederii mele aici.
Vă mulţumesc tuturor.

Toppage



Slovenia a fost o foarte bună descoperire. N-aş fi surprins dacă din ce în ce mai mulţi japonezi vor veni să viziteze această ţară, cât de curând. Ţara nu este foarte mare, având o popoulaţie de numai 2.000.000 de locuitori, dar natura este foarte diversă, astfel că te poţi bucura de foarte multe lucruri diferite într-o perioadă scurtă de timp. De fapt, Ales s-a ocupat foarte bine de noi. Mulţumim.

După Slovenia urmează Africa de Sud. Am putut să fac legătura cu această ţară, prin Gunter Pauli de la ZERI International. El a vorbit la evenimentul nostru din noiembrie anul trecut , astfel că aceasta este ca o recirpocitate, într-un fel.

Este prima dată când vizitez această ţară. De-abia aşteptam să văd ce ne aşteaptă aici. Aş vrea să vă împărtăşesc din experienţa mea de aici, prin intermediul fotografiilor realizate de fotograful Kazuko.

Există zbor direct de la Frankfurt la Cape town, cu liniile aeriene Sud Africane.
Trebuie să vă spun că acest zbor a fost foarte confortabil. Pat de dormit, filme bune, mâncare bună, pătură şi pernă caldă. Zborul a durat 12 ore în timpul nopţii, dar am reuşit să dorm foarte bine. Am plecat din Frankfurt la cinci seara şi am ajuns la Cape Town a doua zi dimineaţa la ora cinci.

Nu trebuit să-mi fac griji că vom avea întârziere pentru că am zburat mut spre sud din Frankfurt.
Chiar dacă era dimineaţa devreme, organizatoarea noastră, Nirmala, a venit să ne ia de la aeroport şi ne-a condus la un hotel frumos. Se pare că mama proprietarei hotelului este un mare fan al cărţii mele Mesajul Apei, astfel că am fost cazaţi gratuit la acest hotel cele 4 zile. După cum vedeţi în fotografie, grădina este foarte frumoasă
şi întregul loc este înconjurat de munţi, Muntele Albastru (Blue Mountain).

O broască ţestoasă mare, care face o plimbare prin grădină.

A trebuit să merg să o salut pe bătrâna locatară.

Un frumos buchet de flori aflat în holul hotelului. Primăvara tocmai începe aici, astfel că tot mai multe flori vor începe să înflorească.

La intrarea în hotel era şi un tun. Eu sunt Masaru (victorie) şi m-am născut în timpul războiului din 1943. Soţia mea este Kazuko (pace) şi s-a năcut după război.
Cred că această diferenţă se manifestă din când în când.

Erau multe flori în grădina hotelului.

În acea seară am fost invitat la cină acasă la Nirmala (ea este cea care stă chiar în spatele meu). Cea din dreapta mea este mama proprietarei hotelului. Este o femeie foarte prietenoasă şi bună. Toată lumea avea un hado extraordinary şi prima mea zi la Cape Town s-a încheiat cu bucurie.

Ziua următoare a fost o zi frumoasă, însorită şi muntele se putea vedea foarte clar.

Azi, Nirmala şi soţul ei ne-au dus la Cape Hope. Peisajul drumului îţi oprea respiraţia.

Pe drum, am dat peste un struţ sălbatic.

Şi în sfârşit, la Cape Hope. În dreapta este Atlanticul, iar în stânga Oceanul Indian.

Fiind impresionat de privelişte, mi-am împreunat mâinile pentru a mă ruga. Nirmala, care este instructor de Yoga din India, s-a rugat împreună cu mine.

Acesta este faimosul Cape Point.

Împreună cu Nirmala şi soţul ei, Richard.

Primul meu seminar în Cape Town a avut loc la hotelul la care locuiam. Nu aveam translator, astfel că mi-am susţinut seminarul în limba engleză. Cred că m-am descurcat bine.

Chiar dacă era la mijlocul zilei la sfârşit de săptămână, sala a fost plină.

Şi am primit şi ovaţii în picioare, în final. Cred că spiritul oraşului Cape Town este şi el bucuros.

Şi în mod surprinzător, acea broască ţestoasă a venit şi ea în sală pentru a participa la seminarul meu! (Probabil că doar îi plac locurile cu mulţi oameni.)

În ziua următoare era organizat un eveniment la acvariumul din oraş. Şi mie şi soţiei mele ne plac naimalele, astfel că am ajuns acolo mai repede pentru a face un tur. Primii au fost pinguinii.

Erau acolo nişte pinguini cu aspect interesant.

Ce frumos!!

Mi s-a spus că există rechini mari în zonă.

Seminarul de o oră era planificat pentru ora 12, la prânz. Înainte de asta, am făcut nişte fotografii cu angajaţii companiei ZERI Africa, cei care au organizat evenimentul.

În timpul seminarului

După aceea am realizat o ceremonie a apei în faţa acvariului mare. Le-am dăruit şi copiilor cartea cu PROIECTUL EMOTO.

Ne-am rugat cu toţii apei de aici. (am amestecat toată apa pe are au adus-o copiii.)

Am vorbit pe scurt oamenilor care s-au adunat aici, despre conexiunea dintre rugăciune şi apă.

ca de obicei, ne-am ţinut cu toţii de mână şi i-am adus apei recunoştinţa, iubirea şi respectul nostru.

Apoi ne-am împreunat mâinile pentru o scurtă meditaţie. Se pare că rechinii din spatele nostru au luat şi ei parte la ea. Ce privelişte frumoasă!

Aceasta este apa pentru care ne-am rugat cu toţii.

După ceremonie, am făcut poze împreună. Se pare că a apărut un spirit care a dorint să ne felicite. A fost atât de distactiv!

Ultimul angajament pe care îl mai aveam de îndeplinit în Cape Town era un interviu unuia dintre orgnizatori, la staţiunea climaterică a lui Ian.

Staţiunea, MEDI-SPA, este condusă de familia lui şi are multe aparate diverse pentru relaxare. El va veni la şcoala pentru instructori Hado Instructor în Viena, în luna decembrie. Am sentimentul că aceasta va fi baza pentru Hado în Africa de Sud.

Mi-a îndepărtat oboseala şi prin vindecare Reiki.

Când am ajuns, era deja foarte întuneric pentru a putea observa, dar pe drum spre aeroport era un cartier sărac şi am putut vedea imediat diferenţa faţă de vecinătatea bogată în care locuiesc majoritatea caucazienilor. Mi-a amintit de istoria acestei ţări.

Toppage



Acesta este Ales. A lucrat aproximativ un an de zile la laboratorul nostru din Lichtenstein, iar acum s-a întors în ţara lui.

Când am fost în Veneţia în luna iunie, el a venit să mă viziteze şi şi-a exprimat interesul în a sprijini PROIECTUL EMOTO în Slovenia. Cred că are încă o slăbiciune pentru cristalele de apă.

Bineînţeles că am fost fericit să accept sprijinul său şi m-am hotărât să vin să-i vizitez ţara, după ce voi pleca din Viena.

În final, am fost foarte fericit că am avut şansa de a vizita această ţară. Am ştiut imediat că este locul perfect pentru vacanţă şi excursii. Ales lucrează acum pentru o agenţie turistică locală, astfel că ne-a fost de mare ajutor în vizitarea împrejurimilor.

Daţi-mi voie să împărtăşesc cu dumneavoastră câteva din fotografiile pe care soţia mea le-a făcut în timpul acestei excursii.

Excursia noastră a început imediat ce am ajuns la aeroportul Ljubljana.

N-ea dus mai întâi la o fermă care avea Hado un foarte bun. Ales spunea că nu a mai adus nici un turist aici. Din anumite motive, şi soţia mea arată mai bine aici decât de obicei.

Am trecut cu maşina prin această pădure.

Frumosul pământ al Sloveniei

Am luat cina la un restaurant într-un vechi castel.

Managerul restautantului ne-a dus la o pivniţă de vinuri vechi. Soţia mea are alergie la praf , astfel că imediat ce a păşit înăuntru, a început să strănute din cauza prafului vechi de ani de zile, de aici.

Un golf, vedere de la fereastra hotelului la care am locuit în Piran

Oraşul se află chiar la marginea oceanului

Apa mării era foarte frumoasă şi curată.

Mulţi turişti se ralaxau la cafeneaua de lângă mare

Acest oraş este lcoul de naştere al faimosului violinist şi compozitor, Giuseppe Tartini.

Era sâmbătă, astfel că erau şi multe nunţi. Soţia mea a făcut multe fotografii.

Acesta este un lac foarte renumit în Slovenia. Din păcate a plouat puţin, dar priveliştea a fost totuşi, frumoasă. Mai târziu în acea zi am luat prânzul la un restaurant din vârful muntelui.

Un alt loc faimos, o insulă în mijlocul lacului.

Aceasta este barca care ne va duce pe insulă.

Interiorul bisericii de pe acea insulă.

Este o biserică foarte bine construită şi bine păstrată.

Dacă mă rog pentru pacea lumii în această atmosferă sacră!?

Ei bine, de fapt nu, motivul pentru care nu fac asta, sunt aceste scări. A trebuit să urc aceste scări şi am rămas fără răsuflare şi fără energie. Ce trist…

Acesta este un peisaj faimos.

Acesta este interiorul restaurantului. Am auzit că sunt mulţi japonezi care vin să viziteze aceste locuri.

Cea mai mare parte a ţării este foarte frumoasă.

O şedinţă în camera mea de hotel, pentru începerea pe plan local a PROIECTULUI EMOTO PROJECT.

La o cascadă frumoasă.

Toppage



* 22 September 2006 La Viena

Deci, mi-am început jurnalul cu titlul “Sunt cinci ani de atunci” în 11 septembrie la Madrid, menţionând despre toate problemele pe care le avem în lume la ora actuală.

Pe măsură ce sriam, realizam că îmi doresc ca tot mai mulţi oameni să afle despre ce vorbesc eu la seminariile mele. Astfel că am folosit jurnalele din ultimele 10 zile pentru a vă prezena seminarul meu de o oră, din Barcelona. Aş vrea să vă prezint ce s-a petrecut în aceste 10 zile..

Am ajuns la Viena în 12 septembrie. Aveam programat un seminar în aceeaşi seară, dar acesta a fost anulat în ultimul moment. Astfel că până când am plecat, în data de 14, am fost să-l vizităm pe Hans, inventattorul HadoScan-ului, la biroul său IFBIO pentru o serie de mai multe întâlniri.

În fotografia de mai jos puteţi vedea un panou de bun venit pentru noi, care se află la intrarea în biroul său.

Biroul lui se află într-o parte frumoasă a oraşului. Este nou şi tocmai s-au mutat şi ei acolo.

Când am intrat în camera de şedinţe, acolo ne-a întâmpinat Peter Slane, un instructor Hado din SUA. Era acolo pentru o pregătire în utilizarea HadoScan-ului. Era acolo şi Rasmus de la biroul nostru din Lichtenstein.

Există un poster în biroul lui Hans pe care scrie HAVANA. Văzând asta, i-am şoptit ceva la ureche preşedintelui comapiei noatre, dl. Hazaka.

După treizeci de minute de muncă… bună treabă, d-le. Hazaka! Este un foarte bun designer. Dar această companie este oare de acord? Cu nişte CEO-şi ca noi??

Oaspeţii din Budapesta, Ungaria, au venit cu 2 cântece japoneze învăţate pe dinafară. Au venit tot acest drum cu maşina pentru a mă invita să vorbesc la muzeul lor.

În ziua următoare, pe 13, echipa care lucrează la versiune în limba germană a PROIECTULUI EMOTO a venit să mă vadă, aducând cu ei şi proba de tipar a acestei cărţi.

Duă cum puteţi vedea, este foarte bine făcută. Am apobat-o deja oficial, astfel că vor lucra acum la finisarea ei.

Toppage



* 21 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (set final)

Acum am deschis un mare proiect. Pe care nu-l mai pot anula. Am nevoie de ajutorul multor oameni pentru a-l face să devină realitate. Astfel că la o lună după acea disucţie de la ONU, am început să găzduiesc Şcoala Internaţională pentru Instructori Hado pentru a-mi găsi ajutoare.

La prima şcoală care a avut loc în Los Angeles au absolvit 24 de oameni.

A doua a avut loc tot în Los Angeles, în acelaşi an în luna noiembrie, cu 37 de absolvenţi.

A treia a avut loc în februarie anul acesta în Big Island, Hawaii. Datorită locaţiei pe care am ales-o, au venit mulţi oameni din diverse ţări. Au absolvit un total de 36 de persoane, din care 5 sunt din Japonia.

Iar a patra a avut loc în New Jersey, în iunie 2006, cu 26 de oameni.

Iar în iulie, prima şcoală din afara SUA, a avut loc în Australia, la care au venit 12 persoane.

Cu o lună mai târziu, în august, a avut loc prima şcoală organizată într-una din ţările vorbitoare de limbă spaniolă, în Cancun, Mexic. Aici au absolvit 22 de persoane.

Iar cea de-a şaptea şcoală pentru instructori hado va avea loc pentru prima dată în Europa, în Viena începând cu 29 noiembrie până în 2 decembrie. Aici, seminariile vor fi traduse atât în germană cât şi în engleză.

Şi cu ajutorul acestor instructori Hado care vor participa la realizarea PROIECTULUI EMOTO precum şi prin utilizarea tehnologiei Hado, am dori să rezolvăm toate problemele cu care se confruntă pământul în acest moment. Ai dori să ni te alături?

Toppage



* 20 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 8-a)

Problema o constituie nivelul de conştiinţă al oamenilor; faptul că este încă foarte scăzut. Un renumit cercetător japonez al ADN-ului a spus că numai 3% din ADN-ul nostrum este acivat. Cu alte cuvinte, restul de 97% este încă adormit. Dacă acest lucru este adevărat, atunci putem spune că aceasta este cauza problemei energiei cu care se confruntă pământul nostru la ora actuală.

Prin urmare, cheia supravieţuirii noastre pe acest pământ este aceea de a trezi această parte care este încă adormită în noi.

Iar eu înţeleg această parte ca pe o parte pe care apa o poate dezvălui. Este partea pe care noi o considerăm “misterioasă”.

Cum de a existat această întârziere în revelarea acestor adevăruri despre apă? Ne putem gândi la multe motive, de exemplu, era pur şi simplu prea misterioasă. Dar nu avem timp pentru aceasta acum, pentru că nu mai avem multă energie de risipit pe acest pământ.

Din fericire, am privit apa dintr-un unghi neconvenţional timp de aproximativ 20 de ani şi am demonstart că ipoteza mea este adevărată. Fundamentul acesteia este fotografierea cristalelor de apă, care dezvăluie adevărata identitate a apei în forma cristalelor de apă.

Catrea Mesajul Apei, publicată în iunie 1999, prezintă rezultatele cercetărilor mele.
De atunci, aceasta a fost publicată în diverse ţări şi dacă punem împreună toate cărţile cu tematică similară, acestea totalizează 35 de limbi, vândute în peste 2.000.000 de exemplare în toată lumea. În interiorul meu, eu cred că am primit acceptarea publicului legată de această temă.

Din acest motiv, în 26 mai 2005 am prezentat următorul proiect la cartierul general al Naţiunilor Unite, sala de şedinţe nr.1, din New York.


Proiectul Emoto
În următorii 10 ani vom furniza gratuit 650 de milioane de exemplare din cartea
“Mesajul Apei” care cuprinde în principal fotografii cu cristale şi ilustraţii pentru copiii
din toată lumea, cu vârsta cuprinsă între 3 -12 ani.
În următorii 20 de ani sperăm ca acest fapt să conducă pământul într-o direcţie
favorabilă.
Până atunci, noi adulţii va trebui să minimalizăm distrugerile aduse pământului.

PROIECTUL EMOTO se va ocupa de furnizarea gratuită a 650 de milioane de exemplare din cartea “Mesajul Apei” pentru copiii din întreaga lume, în decurul a 10 ani, din 2006 până în 2016. Iar noi adulţii vom proteja acest pământ pentru a nu se mai produce şi alte distrugeri.

Bineînţeles că aceasta este seranţa noastră pentru copii, acum când inimile lor sunt încă pure, să aibă ocazia de a cunoaşte adevărata identitate a apei şi să aibă speranţe pentru viitorul acestei lumi.

Aceste cărţi au început deja să fie editate. Mai întâi în japoneză, apoi în engleză.
Urmate de spaniolă, germană şi sperăm multe, multe altele în viitor.

Toppage



* 19 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 7-a)

Am realizat fotografii ale cristalelor în ultimii 12 ani, dar cristalul pe care eu îl consider cel mai frumos a fost cel care a fost obţinut din apa căreia i s-au arătat cuvintele iubire şi recunoştinţă.

Ipoteza mea cu privire la motivul frumuseţii acestui cristal este următoarea:
Că apa, la origine, a avut informaţia iubirii şi recunoştinţei, în ea. Astfel că, arătându-i cuvintele iubire şi recunoştinţă, pe de altă parte, interacţionând cu vibraţia iubirii şi recunoştinţei, fiecare rezonează foarte bine. Ca rezultat,
cameramanul care a avut aceeaşi vibraţie a putut surprinde pe peliculă acest design.

Aceste imagini arată relaţia energetică a iubirii şi recunoştinţei.

Eu consider că iubirea este o reprezentare a energiei active şi ar putea fi asimilată cu oxigenul. Iar recunoştinţa este o reprezentare a energiei pasive care ar putea fi asimilată cu hidrogenul. Se spune că mulţi oameni de ştiinţă admit că structura chimică a apei este destul de ciudată. Conform modului meu de gândire, pentru a
dezlega acest mister, am ajuns la această concluzie romantică despre o iubire şi două recunoştinţe. Personal, îmi place cu adevărat această explicaţie. Dacă întreaga lume ar fi fost bazată pe acest echilibru de energii, atunci nu ar fi existat atât de multe dezastre. La prezentarea acestei părţi a seminarului meu, primesc sprijinul călduros al multor oameni, referitor la această teorie.

Un alt mod de a înţelege această iubire şi recunoştinţă este iubire&recunoştinţă=imunitate. Aceasta vine din experienţa mea anterioară în Hado counseling. Toată ideea de “boală vine din minte (qi)”.

Folosesc acest grafic pentru a arăta cât de mult a scăzut imunitatea pământului.

Pentru noi, acest pământ este mama noastră. Astfel că nu ar trebui s-o rănim, dar după cum puteţi vedea, există multă distrugere în lume, şi imunitatea pământului este în continuă descreştere.

De aceea trebuie ca noi să trimitem iubire şi recunoştinţă acestui pământ şi apei acestui pământ.

Einstein a spus că formula reală a energiei este…


“Legea Energiei” lui Einstein
E = m c2
Toată energia este creată
de conştiinţa oamenilor.

Totul pleacă de la conştiinţa oamenilor.

Această formulă, a vrut să spună, de fapt, următoarele: Eu am vrut să vorbesc despre asta încă dela început , dar asta era acum 100 de ani şi dacă as fi prezentat acest fapt, aş fi fost dat afară din comunitatea ştiinţifică, astfel că am folosit o altă modalitate de a o exprima.
(notaţi că aceasta este numai ipoteza mea, ipoteza lui Masaru Emoto)

Toppage



* 18 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 6-a)

Următorul, este un experiment care implică rugăciunea oamenilor şi apa. Mai întâi priviţi vă rog acest scurt filmuleţ. Când spun asta, prezint publicului un experiment pe care l-au realizat patru copii împreună cu părinţii lor. Apa de la robinet din Tokyo,care are adăugată în compoziţe foarte multă chlorină nu a cristalizat niciodată sub forma unui cristal cu 6 părţi. Copiii împreună cu părinţii lor au proiectat gânduri de iubire şi recunoştinţă către această apă. Mai târziu, copii au privit monitorul pentru a vedea dacă se dezvoltă vreun cristal. Mulţi oameni sunt mişcaţi la vedeare chipurilor copiilor, care se luminează atunci când pe monitor apare un fumos cristal.

Acest filmuleţ a fost creat în luna octombrie 2002 ca o versiune filmată a cărţii “Messaj de la Apă” iar mai târziu a apărtu şi în limba engleză. După ce am introdus peste tot în lume în seminariile mele acest filmuleţ, au îneput să se organizeze multe ceremonii de rugăciune către apă, în toată lumea. Şi eu particip adeseori la ele.

Fotografia de mai sus a fost realizată în 15 februarie 2005 în Kauai, Hawaii după seminarul meu. Suntem orientaţi cu faţa către ocean pentru a trimite iubirea şi recunoştinţa noastră oamenilor afectaţi de tsunami de pe partea ceaaltă a oceanului.

După ceremonie câţiva dintre ei au mai rămas şi au vazut aprox. 100 de balene care şi-au fluturat cozile în direcţia lor.

Acest filmuleţ este din martie 2006 când s-au adunat împreună Hopis-şii din Arizona şi Aztecii din Mexico pentru a realiza o ceremonie de rugăciune pentru apă în memoria celui de-al patrulea Forum Mondial al Apei din Mexico City. Aceasta a fost prima oară de 500 de ani încoace, când aceste două grupuri s-au adunat împreună.

Am fost şi eu invitat la această ceremonie pe care am condus-o, dăruind iubire, recunoştinţă şi respect apei. Şi nici nu încheiasem bine…

Oamenii se uită în sus şi spun ceva.

M-am uitat şi eu în sus şi am văzut un vultur uriaş făcând cercuri în zbor deaupra capetelor noastre.

Vulturii sunt consideraţi mesageri ai lui Dumnezeu şi apar chiar şi pe steagul mexican. Le-am vorbit tuturor despre cum vibraţia gândurilor şi rugăciunilor nostre pure poate ajunge la animalele care au un nivel mai înalt de conştiinţă, cum ar fi balenele şi vulturii.

Toppage



* 17 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 5-a)

În primul rând, ce anume sunt, mai precis, cristalele de apă? M-am tot gândit la asta de mult timp, dar în cele din urmă am ajuns la concluzia că ele sunt design-uri create de diverse vibraţii. Pentru a verifica acesată concluzie, am făcut un experiment în care am lăsat apa să asculte muzică. Ne-am uitat apoi la modificările
care au apărut în structura cristalelor de apă înainte şi după ce apa a ascultat muzică.

Pentru acest experiment am folosit apă distilată de foarte bună calitate. Am pus apa între 2 boxe şi am lăsat să cânte o melodie întreagă, după care am îngeţat-o imediat şi am fotografiat cristalul.

Acesta este cristalul apei distillate, înainte ca apa să fi auzit muzica. A creat un hexagon foarte simplu. Haideţi să vedem acum cum se va transforma aceasta după ce va asculta muzica.

După aceasta, prezint un filmuleţ cu un cristal de apă care creşte foarte frumos pe un fundal muzical de Beethoven.

Publicul este captivat de imaginea care creşte şi se transformă într-un frumos cristal. În acest moment, spun, “Corpul nostru este alcătuit aproape numai din apă.

Şi, după cum vedeţi, apa iubeşte muzica. De aceea şi nouă ne place muzica. Nu ne putem gândi la o lume în care să nu existe nici un fel de muzică. Muzica este,bineînţeles o formă de artă, dar înainte de asta, ea este o formă de vindecare.

Începem să descoperim că diversele feluri de muzică au efecte vindecătoare diverse asupra corpului nostru. De exemplu…” spun eu, trecând la următoarea imagine.

Apa care a auzit Simfonia Moldau a creat un cristal frumos. Noi avem o tehnologie prin care putem măsura hado al aceastei imagini fotografice. Utilizând această tehnologie, am descoperit că acesată imagine are un hado care elimină stările de iritare şi de asemenea, îmbunătăţeşte sistemul limfatic.

Prin urmare, ascultând această muzică putem presupune că nu vom mai fi atât de iritaţi şi apa din corpul
nostru va fi activată.

În mod similar, am analizat cristalul apei care a auzit Lacul Lebedelor al lui Ceaikovski. Rezultatul a arătat că aceasta ajută la eliminarea reprimărilor şi activează articulaţiile. Putem astfel presupune că această muzică îi va ajuta pe cei care au probleme cu articulaţiile. Pe măsură ce tehnologia hado progresează şi este acceptată, cred că muzica va fi privită ca având caracteristici terapeutice şi va veni vremea când terapia prin muzică va fi un remediu important.

Toppage



* 16 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 4-a)

Acest experiment îşi propune să arate apei, poze. Am obţinut rezultate care arată că apa are capacitatea de a păstra în memorie forme şi informaţii.

Prima data i-am arătat apei o imagine cu delfini. După cum vedeţi, lăsăm apa desupra imaginii, cel puţin 24 de ore.

Ca rezultat, am obţinut acest cristal minunat. Arată ca şi cum ar fi capturat putearea undelor ultrasonice ale delfinilor.

Următoarea a fost poza unui elefant cu o trompă lungă.

Acesta este rezultatul. Puteţi observa trompa în interiorul cristalului.

Aceasta este fotografia templului Izumo din Japonia. Observaţi acoperişul special şi frânghia.

Cristalul a păstrat aceste trăsături specifice ale imaginii.

În filmul What the Bleep, există un episod în care actriţa principală îşi desenează pe corp, în timp ce face baie, inimioare. I-am arătat asta apei şi am fost surprinşi să obţinem un cristal care are o formă foarte apropiată.

O imagine din peisajul local, Sagrada Familia. Urmăresc întotdeauna să aduc ceva care să le fie familiar localnicilor.

Acest cristal este unul foarte armonios şi solid. Putem observa că şi clădirea din imagine este una foarte solidă.

În următorul experiment aratăm cuvinte apei. Cuvintele scrise sau vorbite au vibraţii, iar apa poate simţi acea vibraţie, sub formă de informaţie pe care o redă în forme de cristale diferite.

Mai întâi în japoneză, cel din dreapta este “Mulţumesc” iar în stânga, “prostule”. Lipim pe borcan aceste etichete şi le lăsăm acolo timp de 24 de ore.

“Mulţumesc” a creat un cristal frumos, armonios.

“Prostule”. Nu a putut forma nici un cristal şi a creat o imagine care arată ca o gaură neagră.

“Mulţumesc” în spaniolă

Toppage



* 15 Septembrie 2006 Seminar în Barcelona (partea a 3-a)

Acum, daţi-mi voie să vă explic cum se realizează fotografierea cristalelor de apă.


Cum să fotografiezi cristale

Înainte de toate, se împarte o mostră de apă în 50 de vase Petri. Fiecare vas va conţine aprox. 0.5cc de apă. Astfel că ne uităm la mostra de apă de 50 de ori şi facem 50 de fotografii diferite atunci când apar imaginile potrivite. De obicei, şansele sunt de 25 la o mostră de apă.

După aceea îngheţăm mostra de apă într-un congelator la 25 - 30 de grade, timp de 3 ore.

Astfel arată când este îngheţată. Datărită tensiunii de la suprafaţă, se creează întotdeauna o formă de cupolă.

Am creat un congelator mare pentru obervare.

Microscopul şi camera de filmat pentru observare.
Este un microspop normal, uşor, Olympus care are capacitatea de a mări de 500 de ori.

Temperatura congelatorului este de -5 grade. Avem nevoie să purtăm haine grose pe durata observării. De obicei, perioada de observare este de 30 de minute.

Aceasta este chiar prima imagine pe care am reuşit să o fotografiem, cu 12 ani în urmă. Am depus mult efort şi ne-au trebuit 2 luni întregi pentru a face prima fotografie. Dar, începând de atunci, totul a devenit mult mai simplu.

Acum aş dori să vă explic rezultatele specifice ale diferitelor cristale. Vom începe prin a observa cristalele apei de robinet, din diverse ţări.

Apa de robinet din Tokyo nu a cristalizat niciodată frumos. Probabil datorită faptului că există multă chlorină în apă.


Aceasta este apa de la robinet din Los Angeles

Apa de la robinet, din Vancouver

Apa de la robinet din Londra

Apa de la robinet din Paris

Acuum, haideţi să vedem apa naturală din toată lumea.

Aceasta este apă de izvor din apropierea muntelui Fuji în Japonia. Este foarte frumoasă. Toată apa trebuie să fi avut un astfel de crystal frumos la origine.

De la fântâna din Lourdes

Din lacul Maggiore, Elveţia

Din Gheţarul Cook din Noua Zeelandă

Din Gheţarul Columbia, Canada

Toppage



* 14 Septembrie 2006 Seminar la Barcelona (part 2)

Acest fenomen poate fi spre exemplu, creşterea nivelului apei în oraşul Tuvalu din
insula Funafuti din Oceanul Pacific. Problema este atât de serioasă încât mulţi dintre
locuitorii acestei insule nu au încotro şi trebuie să părăsească insula.

Iar gheţatii de la Polul Nord şi Sud se topesc.

Iceberg-urile din munţi se retrag. De aceea, gradat, nivelul mării creşte. Dacă s-ar produce un tsunami în urma unui cutremur, daunele ar putea fi mult mai mari.

Puteţi lua o găleată cu apă la care mai adăugaţi apoi puţină apă, şi scuturaţi-o puţin. Veţi observa că, chiar şi o mică creştere a nivelului apei formează valuri mult mai mari.

Acesta este articolul de pe prima pagină dintr-un ziar din Japonia datând din 28 decembrie 2004. Titlurile sunt “cifra morţilor se poate ridica la peste 100.000” iar sub fotografie scrie “dragonul se înfurie”. Bineînţeles că este vorba despre Tsunamiul Sumatra. Haideţi să rivim fotografia mai îndeaproape.

Aceasta este o fotografie făcută din satelit a ţărmului de est din Sri Lanka, în ziua în care a avut loc tsunami-ul, 26 decembrie. Dacă privim cu atenţie, putem observa că valurie au luat forma unui dragon. Nu cred că acest lucru s-a petrecut la întâmplare.

În Japonia se spune că dragonii sunt zeii apelor. Astfel că titlul ziarului implică faptul că acest lucru s-a petrecut pentru că l-am supărat pe zeul apei.

Ca persoană care am analizat apa timp de peste 20 de ani, sunt şi eu de accord cu acest gând. Pentru că noi am irosit şi ignorat această resursă preţioasă. Dacă eu aş fi apă, cred că şi eu m-aş supăra.

Astfel că există ceva care mă preocupă foarte mult. Este vorba despre continentele Atlantida şi Mu despre care se spune că au existat cu mult timp înainte. Dacă încălzirea globală continuă ca şi acum, este posibil să avem parte de acelaşi destin, din nou.

(Aici, publicul devine tăcut. Este de înţeles, pentru că vorbesc despre o idée înspăimântătoare. Deci, pentru a schimba starea, trec la următoarea imagine pe ecran şi încep să le spun o glumă.)


(***notă,
Mi s-a spus că, cutremur în spaniolă se spune
TERREMOTO
Iar tsunami, este MARREMOTO.
Atunci când pământul (tierra) este supărat, se produc cutremure,
Când marea (mar) este supărată, se produc tsunami)

Şi ştiţi cu toţii numele meu, aşa că … (atunci când spun asta, proiectez următoarea imagine pe ecran).


Nu-l supăraţi pe Emoto !!

Sala, mai ales în locurile cu vorbitori de limbă spaniolă, se umple întotdeauna cu râsete în acest moment. Şi continui: da, nu trebuie să ne mai facem griji acum.

Faptul că pot face astfel de glume este dovada faptului că nu îmi mai fac griji referitor la această problemă. Pentru că găsit o soluţie. Cartea care m-a ajutat să găsesc soluţia este aceasta.

Deci, unde este soluţia la problema încălzirii globale în acesată carte? Ei bine, faptul
că această carte ne arată că putem extrage energie din apă, este suluţia. De
exemplu, cristalul de pe copertă străluceşte foarte frumos. Acesta este rezultatul
rezonanţei dintre fotograf şi apă.
Iar lumina este ea însăşi energie. De aceea, această carte este o dovadă că energia
poate fi extrasă nu numai din foc ci şi din apă.
Încălzirea globală s-a petrecut pentru că noi am continuat să folosim energie din
cărbune, ulei, gaze naturale şi atomi nucleari, care sunt toate forme ale focului.
Atâta vreme cât folosim focul, probabil că nu vom mai putea trăi pe pământ. Iar eu
am găsit o sursă de energie care va înlocui acest foc.

Pe deasupra, începând cu cartea care a fost prima dată publicată în 1999, toate cărţile scrise pe aceeaşi temă, au fost bine primite în lume. Dacă totalizăm vânzările acestor cărţi, cifra ajunge pe la 2.000.000 de exemplare, acum. Pentru a extrage energie din apă, avem nevoie ca cel puţin 10 procente din totalul populaţiei să înţeleagă această idee, fapt care va da mari şanse acestei realităţi.



Acest curent s-a răspândit nu numai în interiorul tărâmului editurilor, dar şi în lumea fotografiilor animate.

Filmul “What the Bleep Do We Know!?” a fost creat de un producător de filme independent , în SUA şi a fost prezentat pentru prima oară în Februarie 2004. În acest film, fotografiile mele cu cristale au un rol important. Acest film a fost foarte bine primit şi este difuzat în continuare în toată lumea. Incluzând şi oamenii care au
vazut dvd-ul, totalul audienţei se ridică probabil la peste 5.000.000 de oameni.

Şi există mai multe filme despre apă care sunt în curs de realizare în acest moment.
De aceea nu sunt îngrijorat că ceea ce va urma va fi ca şi în cazul Atlantidei şi al continentului Mu.

Toppage



Tuturor celor din Barcelona, sunt fericit să fiu din nou în acest oraş. Astăzi voi vorbi despre viaţa secretă a apei

Aş dori să încep acest seminar cu o întrebare. Sunteţi fericiţi? (spaniolii sunt naturi bune, astfel că îmi răspund toţi cu mâna ridicată şi cu un mare DA). Oh într-adevăr, asta e bine.
De fapt şi eu sunt foarte fericit. (când spun asta, trec la următoarea imagine.)

Vedeţi, primul meu nepot s-a născut acum trei ani şi de trei luni mi s-a născut al
doilea nepot. Nu-i aşa că sunt adorabili? Nepoţii sunt întotdeauna atât de drăgălaşi.
N-am ştiut niciodată că sunt atât de extraordinari. Şi de aceea sunt atât de fericit.
Totuşi, cu cât îi ador mai mult, cu atât mă îngrijorez mai mult cu privire la viitorul
lor. Pentru că lumea noastră de azi are atât de multe probleme serioase:

După cum vedeţi, avem atât de multe probleme. Şi niciuna dintre ele nu par să
poată fi rezolvate curând. Acestea sunt problemele care vor ameninţa viitorul
generaţiei nepoţilor noştri.
Eu sunt îngrijorat în special de încălzirea globală. Comparativ cu 100 de ani în urmă,
temperatura a crescut deja cu câteva grade şi continuă să crească; şi se prezice că
va creşte cu încă 3.5 grade în următorii 100 de ani.

Pământul este o fiinţă vie cunoscută sub numele de Gaia. Ce se va petrece cu ea
dacă lăsăm aceleaşi condiţii să se manifeste?
Descendenţii noştri nu vor mai putea trăi pe acest pământ. Iar acest fenomen a
început deja în diverse părţi ale globului.

Toppage



* 12 Septembrie 2006 Sunt cinci ani de atunci (part 2)

După ce am început să scriu despre al cincilea an de la 9/11, tema fierbinte este acum discursul pe care Papa l-a susţinut la o univesritate din ţara lui natală,

Germania. Mulţi dintre mahomedani sunt nemulţumiţi de conţinutul discursului său.
Sperăm ca acest fapt să atragă numai documente de protest şi nici o violenţă fizică sau chiar o bătălie.

De când am început să călătoresc prin lume în ultimii şase ani de zile ca mesager al apei, am început să înţeleg că trebuie să fac ceva tangibil pentru pacea acestei lumi, ca reprezentant al omenirii. La început credeam că oamenii sunt doar momentan fascinaţi de proprietăţile neobişnuite ale apei şi de aceea, turneele mele de semiarii
prin toată lumea vor avea loc numai în acea perioadă.

Totuşi, pe măsură ce călătoresc şi vorbesc tot mai mult despre apă, oamenii devin tot mai interesaţi, ceea ce duce la şi mai multe seminarii. Simt tot mai mult aşteptările din ce în ce mai mari ale oamenilor şi am devenit conştient de scopul meu la ajutorul pe care vreau să-l dau în conducerea omenirii spre pacea mondială. În
mod special de tre ani şi jumătate încoace, de când s-a nascut primul meu nepot, am început să ma gândesc şi mai mult la asta.

Astfel că de mâine, aş vrea să introduc în seminarul meu un curs de bază. Voi introduce idei concrete despre cum ne putem îndrepta cu toţii spre pacea mondială.

Toppage



* 11 Septembrie 2006 Sunt cinci ani de atunci

Astăzi este 11 Septembrie, cinci ani de la acel incident teribil. Multe lucruri s-au petrecut după aceea. USA s-a ridicat pentru a lupta împotriva terorismului dar chiar şi acum în Iraq, sunt ucişi zilnic în medie 100 de oameni din cauza terorismului.

Acesta nu este un fenomen care se petrece numai în Iraq, ci care a început să se răspândească şi în Asia, Europa, Africa, şi diferite zone ale Orientului Mijlociu. În loc ca terorismul să fie eliminat, acest fenomen creează un lanţ întreg de frică şi teroare care cuprinde întreaga lume.

Un lanţ este un fenomen Hado. Este rezoanţa energiei. Iar energia este vibraţie care se poate extinde sub formă de unde. Această undă poate fi eliminată de aceeaşi undă însă, total opusă.

De exemplu, pentru a elimina energia resentimentului, avem nevoie de energia recunoştinţei. Acesta poate fi un lucru dificil, dar din punct de vedere psihic, trebuie să fie adevărat.

Dar dacă foloseşti resentimentul pentru a încerca să rezolvi resentimentul, această energie se hrăneşte reciproc, iar energia resentimentului creşte. Iar aceasta va continua până când una din ele va fi distrusă şi va dispare în final. Ori se pot distruge reciproc.

Situaţia actuală a SUA împotriva ţărilor teroriste (grupuri) funcţionează astfel.

Amândouă par să împingă limitele. Dar dacă în acest caz, nu este vorba numai de supravieţuirea acestor două grupuri, ci despre suptavieţuirea tuturor oamenilor din această lume, pentru că răul care este împins la limită se poate transforma chiar în recurgerea la folosirea puterii atomice.

Pentru a preveni aceasta, ei au nevoie de ajutorul unei a treia puteri. Naţiunile Unite este posibil să se fi gândit să fie această a treia parte, la un momnet dat, dar putearea acesteia păleşte gradat. Se pare că numai secretarul general Ana se străduieşte din răsputeri, dar chiar şi timpul lui este aproape de sfârşit. Cine ar putea fi următoarea persoană care să ocupe acest post? Şi ce va face aceasta?

Aş vrea să vă prezint idea mea despre cum cred eu că ar trebui rezolvată această situaţia. (va urma)

Toppage



Anul trecut în septembrie, prima întîlnire pentru apă a avut loc în partea de sud a Spaniei. A doua întâlnire a avut loc în Orense, un oraş localizat în partea de vest a Spaniei. Acest oraş este vestit pentru izvoarele sale cu apă termală. Primarul a fost prezent la această întâlnire şi a ţinut discursul de deschidere.

Au participat vreo 700 de persoane la acesată întâlnire. Am început întâlnirea ca prim vorbitor. Am început prin a prezenta audienţei imaginea cristalului “Fericire” şi i-am întrebat “Sunteţi fericiţi?”

Erau mulţi oameni acolo şi cu toţii au răspuns cu “bineînţeles!” la întrebarea mea.

Voi sunteţi fericiţi?

“Şi eu sunt foarte fericit acum. Pentru că acum am doi nepoţi frumoşi şi sunt atât de adorabili. Dar, cu cât îi ador mai mult, cu atât devin mai îngrijorat pentru viitorul lor. Sunt atât de multe probleme în lume, în zilele nostre.”

Seminarul meu începe astfel şi atrage atenţia audienţei. Şi urmăresc să amestec şi puţin umor în cuprinsul seminarului, pentru că majoritatea expunerilor mele sunt serioase. Daţi-mi voie să vă împărtăşesc una dintre cele mai bune glume din cele pe care le spun la seminarii.

“În spaniolă, cutremur se spune TERREMOTO, iar tsunami, MARREMOTO. Cu alte cuvinte, când pământul, tierra devine nervos, creează cutremur şi când apa (mar) devine nervoasă, creează tsunami. Aşa că, nu mă (EMOTO) enervaţi!” această glumă îi amuză foarte tare pe spanioli.

Dar când vine vorba de expuneri serioase, audienţa devine tăcută.

În final, seminarul s-a încheiat cu succes. Câţiva oameni începuseră o rundă de ovaţii în picioare, imediat după aceea.


În curând, aproape majoritatea oamenilor erau în picioare.

Ultimul mulţumesc adresat publicului de către mine, soţia mea, Rosa Maria şi translatoarea, d-ra. Imai.


Publicul încă nu se linişteşte.

Ca şi în cazul unui spectacol muzical răspunzând la bis, am ieşit din nou pe scenă şi am adresat ultimul la revedere. Spaniolii sunt foarte emoţionanţi.

Unul dintre instructorii Hado, Fernando, care a urmat cursurile şcolii din Mexico, cu trei săptămâni în urmă, a venit împreună cu fiica sa la acest seminar. Îţi mulţumesc că ai făcut acest drum până aici!!

Toppage



Ca de obicei, ne-am oprit pe la fiica noastră în Amsterdam, am primit nişte energie de la nepoţi, după care am plecat spre Barcelona. La aeroportul din Barcelona, ne aştepta deja preşedintele Hazaka care sosise din Japonia. Chiar dacă noi a avsesem tranzit 2 ore în Paris pentru a veni în Barcelona, bagajul lui nu ajunsese încă.

Acest lucru se petrece destul de des când este vorba de companiile aeriene europene, am avut şi eu această experienţă de cîteva ori. Aici se fac numeroase greşeli care sunt de neconceput la companiile aeriene japoneze, iar aceştia nici măcar nu-şi cer scuze. Mă întreb adeseori dacă angajaţii lor au măcar parte de un program de pregătire în relaţiile cu clienţii.

Am ajuns la hotel pe la miezul nopţii şi am mers direct la culcare. În ziua următoare, Rosa Maria, organizatoarea seminarului de astăzi a venit să ne ia pe la 9 dimineaţa, împreună cu un angajat de-al ei. Ne-am dus la librăria aflată în mijlocul oraşului. Aceasta va fi sala mea de seminar pentru astăzi.


Împreună cu Rosa Maria


cu angajaţii de la librărie

Ultima dată am vorbit în Barcelona cu trei ani în urmă şi totuşi, au venit mulţi oameni şi de data asta. Seminarul a avut loc în subsolul magazinului, care era cam lung şi îngust. Au fost mulţi oameni care a trebuit să stea în picioare sau să se aşeze pe podea pentru a încăpea în acel spaţiu. Locul era pregătit probabil pentru vreo 100
de personae, dar au venit cam 250 . Este puţin înspăimântător să te gândeşti că dacă ar fi fost vreun accident acolo …

Seminarul de acum trei ani a avut loc la o altă librărie , dar am simţit că a existat mult mai mult interes pentru mine sau cristalele mele de apă, de data aceasta. Seminarul de astăzi m-a făcut să realizez că efectul filmului What the Bleep a ajuns să fie simţit chiar şi în Spania.

Toppage



* 4 Septembrie 2006 La drum într-o nouă călătorie

Am pornit într-o nouă călătorie pentru o lună, până în data de 3 oct., cu un alt billet de avion world ticket. Mă întreb câte astfel de bilete am folosit în acest an. De obicei, când călătoresc, mă trezesc mereu cu câte un astfel de bilet.

Motivul este acela că am de fiecare dată invitaţii să vorbesc în diverse părţi ale lumii dar şi din cauza sistemului de bilete al companiei aeriene.

Star alliance, al cărui membru sunt, oferă în mod special bilete mai bune atunci când folosesc world ticket, decât atunci când iau bilete separate pentru Japonia - Europa şi Japonia - SUA.

Oricum, cu acest billet world ticket, trebuie să mă opresc în cel puţin 5 locuri diferite şi să petrec cel puţin o noapte în acste locuri. Astfel că, din motive financiare, iau de obicei astfel de bilete şi sunt nevoit să ramân peste noapte, locuri în care aş putea avea şi seminarii.

Astfel că de data asta, voi merge în Olanda pentru a avea o întâlnire cu un producător de filme documentare (o femeie cu numele Ester, mamă a doi copii, prima filmare este finalizată). Iar apoi în Spania, Barcelona, şi Orense pentru câte un seminar în fiecare loc.

Apoi voi ybura la Vienna unde voi avea o intâlnire cu Hans, în legătură cu HadoScanul, iar apoi, un seminar. După aceea voi merge în Slovenia unde mă voi odihni 2, 3 zile. După care voi merge pentru prima dată în Africa de Sud unde voi susţine un seminar la Cape Town şi Johannesburg.

De-abia aştept, în mod special să ajung la Cape Town unde voi vizita o şcoală pentru EMOTO PROJECT.

După o săptămână în Africa de Sud voi zbura până în LA, în SUA. Acest zbor va dura 24 de ore. Este puţin prea mult, astfel că voi rămâne o noapte în Frankfurt.

În data de 29 Septembrie, sunt invitat la petrecerea celei de-a 80-a aniversare a fondatoarei editurii Hayhouse Louise Hay (o faimoasă editură de cărţi spirituale, în SUA).


Cu Louise Hay

Hayhouse este editura care mi-a publicat cartea cu fotografii, Mesaj de la Apă vol.

3. Am întâlnit-o pe Louise în Toronto, Canada şi am deevenit pe loc fan-ul ei. Am un cadou frumos pe care i l-am pregătit de ziua ei. (Îl voi prezenta în 30 Septembrie)

Deci, ne vedem mai târziu!

Toppage



* 2-3 Septembrie 2006 Şcoala de Aqua Instructori

Ieri şi azi a avut loc şcoala de Aqua Instructori. Aceasta este cea de-a patra sesiune.

Am avut 7 participanţi, nu prea mulţi, dar poate că asta se datorează faptului că am fost mult prea mult peste ocean. Mă simt prost pentru asta.

Dar, datorită numărului redus de participanţi, conţinutul sesiunii a fost transmis tuturor participanţilor, la modul personal. Am avut mult timp pentru discuţii personale.

Dr. Kubota care este un cercetător al apei a fost unul din vorbitorii de la început, iar el se bucură întotdeauna de această sesiune. El a fost prezent şi la petreceerea de la cină de mai târziu, unde a avut discuţii interesante cu unii dintre participanţi.

În timpul pe care l-am avut eu, am făcut o scurtă demosntraţie cu HadoScan-ul, fiecăriu student. Toţi au fost foarte interesaţi si bucuroşi de această experienţă.

Prezentarea preşedintelui Hazaka a avut ca temă “Design-ul cristalelor şi design-ul vieţii”, subiect care aduce întotdeauna lacrimi în ochii ascultătorilor. În special partea despre Hibari Misora şi cântecul ei, Like a flow of a River (Ca şi curgerea unui râu), acaparează atenţia oamenilor de fiecare dată.

Dl. Otake vorbeşte despre “Apă şi Vindecare”. El a început ca instructor Hado, dar în acelaşi timp, s-a dovedit a fi foarte bun în operarea cu MRA şi consultaţiile cu apă Hado. El a împărtăşit din experienţa lui studenţilor prezenţi aici.

Şeful laboratorului, dl. Kizu, a vorbit despre editarea în Powerpoint. El a început, de asemenea, ca instructor Hado. Iar acum îl poţi găsi în fiecare zi la frigiderul în care se află cristalele lui favorite.

Aceştia sunt absolvenţii celei de-a 4-a şcoli de Aqua instructori. Toţi au zâmbete minunate. Chiar şi după ceremonia de încheiere, cu toţii au mai întârziat prin preajmă, nevoind să plece. Bineînţeles că ne vom întâlni cu toţii din nou!

Toppage



În 1923 (cu 20 de ani înainte de a mă naşte eu) în aceeaşi zi, un cutremur foarte mare (de magnitudine 7.9) a lovit zona Kanto din Japonia. Pentru că acesta a avut loc cu puţin înainte de ora prânzului, multe dintre case foloseau focul în bucătărie la acea oră. Odată cu marea zdruncinătură a pământului, multe zone ale oraşului au
luat foc. Focul a continuat să ardă şi în zilele următoare, în suburbiile oraşului Tokyo.

128.000 de case care au fost distruse din temelii de cutremur şi 440.000 de case care au ars complet. Iar numărul morţilor şi al persoanelor dispărute a depăşit 140.000.

Mi-am pierdut bunicul, mătuşa şi unchiul din partea mamei în acest cutremur. Casa mamei mele se afla într-una din zonele cele mai afectate din suburbiile oraşului Tokyo, numită Honjyo.

La acea vreme mama avea 15 ani şi lucra la Tokyo municipal Postal Savings Bureau lângă zona Marunouchi, astfel că s-a aflat departe de zonele grev afectate de cutremur.

Îmi amintesc că mama îmi povestea mereu despre experienţa ei din acea vreme. La o săptămâna după dezastru, oamenii au fost lăsaţi să părăsească zona de evacuare.

S-a întors şi ea la locul în care avusese casa, printre câmpurile arzânde, şi multe cadavre incinerate pe care încerca să le evite cu privirea. Îmi amintea întotdeauna despre cum arăta întreaga zonă. Când a ajuns la locul în care fusese casa ei, nu mai rămăsese nimic din ea, decât o scândură pe care scria: “Kazu Ishimaru (numele
mamei mele), ia legătura cu rudele din Chiba. De la mama”. Când a citit aceste rânduri a înţeles că cel puţin mama ei era în viaţă şi a izbucnit în plâns.

Nu ştiu de ce, dar mama mi-a povestit aceste lucruri de nenumărate ori pe măsură ce creşteam. Datorită acestui fapt, am început să simt ca şi cum aş fi trecut eu însumi prin acea experienţă provocată de marele cutremur Kanto. A devenit un fel de traumă pentru mine. Şi am început să fie mai frică de cutremure decât majorităţii oamenilor.

Din acest motiv, de când am dezvolatat tehnologia de fotografiere a cristalelor de apă, m-am tot gândit cum aş putea-o folosi pentru a prevesti cutremurele. Apa ar trebui să fie cea mai sensibilă la dizarmonia diverselor vibraţii şi va putea să le “înregistreze”. Aceasta înseamnă că dacă noi ţinem evidenţa cristalelor apei din
pământ în mod current, vom putea începe să prezicem cutremure în funcţie de perturbarea pe care o vom sesiza în cristalele de apă.

În jurnalul din 26 August, am introdus idea unui system de fotografiere automată a cristalelor, iar unul dintre motive este acest proiect personal.

În comemorarea Zilei Naţionale de Prevenire a Dezastrelor şi în onoarea bunicului, mătuşii şi unchiului meu, sunt hotărât să perfecţionez această tehnologie.


vedere din avion a celei mai afectate zone, Honjyo

Toppage


++prima pagină++

începutul paginii


::::::::::Copyright(c)2003 Masaru Emoto All Rights Reserved::::::::::